vladimir bulat on Sat, 23 Jul 2005 10:52:24 +0200 (CEST)


[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]

[Nettime-ro] Nacialnik


SURSA: 

http://www.averea.ro/display.php?data=2005-07-23&id=4463
  

Moscova, octombrie 1993, intr-un hotel al Academiei de Stiinte a Federatiei
Ruse, aflat undeva la periferie. Ma aflam pentru prima data in Rusia. Nu
stiam o boaba ruseste. Nici macar alfabetul. Ma intorceam de la arhive,
unde-mi stricam ochii pe hartii frantuzesti din secolul XVIII. Memorii ale
boierilor romani. Cheia de la camera nu era de gasit la receptie. Usa era
incuiata. Insistenta cu care ciocaneam a scos din camera pe un vecin. Un
ungur care rupea engleza. Ma trimite la nacialnik, doar el imi poate
rezolva problema. Nacialnikul stie tot. Poate tot. Rezolva tot. Dar ce e
nacialnik? Ungurul se uita cu dispret la mine. Nu stiam ce e nacialnik? Se
vede treaba ca nu aveam ce cauta in Rusia. 

Insist. E receptionerul? Femeia de serviciu? Portarul? Dispretul ungurului
creste. In cele din urma imi dezvaluie intr-o combinatie de engleza-germana
ca nacialnikul e un boss. Ma luminez. Deci, directorul hotelului. Nu. Si
ungurul se loveste cu palma peste frunte. Priveste spre mine ca spre cea
mai neajutorata fiinta de pe planeta. Ma conduce spre nacialnik.
Stupefactie. Nacialnikul e o femeie batraioara si durdulie, care motaie la
o masa plantata intr-un colt umbros al culoarului. Crezusem ca babuska e o
piesa din mobilierul hotelului. Am trecut pe langa ea de multe ori. Nici
macar n-a clipit. In fiecare dimineata si seara o vedeam in acelasi loc si
in acelasi halat pe care atarna un ecuson. Ungurul explica ceva in ruseste.
Nacialnikul misca. Deci e vie. Cu un deget durduliu si murdar imi face semn
sa ma apropii de masa ei. In acel moment am o revelatie. Din locul in care
statea, nacialnikul vedea intregul etaj, in forma de bumerang. Cu siguranta
e kaghebista. Ne supravegheaza pe toti. Doar e un etaj plin de straini. 

Ungurul face oficiile de translator. Din rusa in englezo-germana.
Nacialnikul se ridica. Isi scutura firimiturile de paine din poala. Si ia o
atitudine grava. Incepe interogatoriul. De unde sunt. De ce nu stiu
ruseste. Cu cine stau in camera, la ce ora m-am sculat, la ce ora am
parasit camera. La ce ora m-am intors. Luam cheia cu noi, o lasam la
receptie. Daca colegul de camera face dusuri lungi, daca asculta muzica la
casti. Daca ii plac femeile. Aici protestez. Nacialnikul insista. Ii plac
sau nu femeile? Explic: e om de stiinta, casatorit, serios, responsabil. Nu
e un afemeiat. Nacialnikul isi framanta fata. Sunteti romani? Da. Si nu
sunteti afemeiati? Nu. Apoi nacialnikul se pune pe ras. Protestez a doua
oara. Degeaba. 

Nacialnikul ne promite un banc. Inainte de asta, imi explica ca e de loc
din sudul Ucrainei. Ca satul ei a fost ocupat de armata romana. Bancul era
urmatorul: un ofiter roman de duce la o casa de toleranta. Dupa o ora, da
sa plece. Matroana il opreste la usa si striga la ofiter: banii! La care
ofiterul roman raspunde ca nu primeste bani, fiindca e un gentleman.
Nacialnikul si ungurul rad. Eu nu. De unde ei trag concluzia ca n-am
inteles bancul si se apuca sa-l mai povesteasca o data. Ungurul traduce
printre sughituri de ras. Nici de aceasta data nu rad. Nacialnikul isi
pierde rabdarea. Deschide nervoasa sertarul. Scoata o bucata de salam si un
colt de paine neagra. Sporovaieste ceva cu ungurul pe ruseste. Ungurul
porneste spre camera lui. Eu plec dupa ungur. Nacialnikul striga in urma
mea. Nu inteleg o iota. Il ajung din urma pe ungur cand intra in camera.
Spune ca se descurca si fara mine. Indeasa o sticla de votca in buzunarul
halatului. Intr-o mana duce trei borcane intr-un echilibru precar. Imi da
si mie sa car un borcan mare cu castraveti in otet. Pe drumul catre masa
strategic asezata a nacialnikului ii reprosez nervos ca nu mi-a fost de
nici un ajutor. Se opreste si ma priveste amuzat. Nu intelegi?, ma
intreaba. Nu. Romanii sunt afemeiati! Cum adica? N-ai auzit bancul? Ba da.
Si ce? Pai, romanii sunt afemeiati. Asta e tot. 

Nacialnikul taia cu o precizie de ceasornicar elvetian feliile de salam.
Pescuieste cu doua degete in borcan cativa castraveti. Pe care-i insira pe
o alta bucata de ziar. 

Revin cu intrebarea daca are o dublura la cheia de la camera. Ungurul
traduce fara nici o placere. Babuska nici nu ma baga in seama. Toarna acum
tacticos votca in borcane. Ungurul da peste cap borcanul. Pana se scurge
ultima picatura de votca. Apoi se stramba lung, zgaltaindu-si capul.
Nacialnikul ii intinde felia de paine cu salamul microscopic. Le miroase
lung. Vreun minut. Apoi pune un castravete peste painea cu salam, le
ruleaza si inghite din doua imbucaturi. Ungurul povesteste o iarna de
pomina la Leningrad de prin anii '50. A invatat in Uniune. Rusoaicele sunt
frumoase. Ii intelege si pe romani. Ar fi trebuit sa fiu si eu mai
intelegator. Sa nu bat la usa atat de insistent. Protestez violent. Nu e
nici o legatura intre rusoaice si disparitia cheii de la camera mea de
hotel. Cum sa nu fie. N-am auzit ce a spus nacialnikul? Ce a spus? Ca
romanii sunt afemeiati! 

Dar daca colegul meu e cu cineva in camera?! Cu o femeie, de pilda.
Nacialnikul stie ce stie. Nu mai protestez. Daca nacialnikul a vazut ceva?
Doar e nacialnik! Trebuie sa stie. 

Tot nu-mi vine sa cred. Colegul meu grasut de camera. Cu par alb pe cap. Si
cu noptiera acoperita de pastile si sticle de kefir. Dar daca, totusi, e
adevarat?! 

Peste un ceas sticla de votca s-a golit. Castravetii au disparut din
borcan. Ba, chiar si otetul s-a evaporat in bucatile de paine varate in
borcan. Picnicul de pe etajul cu straini al hotelului s-a sfarsit.
Nacialnikului ii vine schimbul de noapte. Halatul cu ecuson, ca un insemn
al puterii, trece la noul nacialnik. 

Ungurul se ofera sa ma gazduiasca. Doar e singur in camera. Cand trec pe
langa usa mea, bat intr-o doara. Si, surpriza: usa de deschide. Nacialnikul
si ungurul dau navala in camera. Colegul de camera priveste uimit. Nu
intelege nimic. Ne uitam lung. Pe sub paturi. In dulapuri. In baie. Nici
urma de rusoaica. O imensa dezamagire se citea pe fetele noastre. Colegul,
la costum si proaspat barbierit, se pregatea sa mearga la biblioteca.
Dormise o noapte si o zi intreaga.

 
Armand Gosu 


 



---------------------------------
http://www.sentimente.ro
Singur? Peste 180.000 utilizatori pentru tine!




_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro@nettime.org
http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/