alexandra croitoru on Thu, 14 Feb 2013 23:12:33 +0100 (CET)


[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]

[Nettime-ro] Salonul de proiecte prezinta E obligatoriu sa avem un titlu / joi 21 februarie, ora 19.00


E obligatoriu
sa avem un titlu

Â

Artisti:ÂMihut
Boscu Kafchin, Andreea Ciobica, Andrei Dinu, Mixer, Daniela Palimariu, Flaviu
Rogojan

Â

Vernisaj:Âjoi,
21 februarie, ora 19.00


Perioada:Â21
februarie â 7 aprilie 2013

Â

SalonulÂde
proiecteÂcontinua
seria expozitiilor generate deÂopen-call-ul destinat tinerilor
artisti, avand ca scop principal sprijinirea productiei de arta contemporana.
Selectia lucrarilor prezentate in acest episod a fost realizata de artistulÂCiprian
MuresanÂcare isi argumenteaza astfel pozitia:

Â

âAm
acceptatÂâÂpoate mai mult din masochism decat din satisfactia
preluarii pozitiei celui care ar decide cevaÂâÂinvitatia Salonului de
proiecte de a selecta cateva propuneri adunate in urma unuiÂopen call.
Invartindu-ma pe loc eu insumi intr-o mlastina de nesiguranta si cautari,
situatia poate parea comica: cum sa aleg eu 6 proiecte din aproximativ 70?
Aceste nesigurante nu trebuie privite ca o scuza pentru eventuala receptare
proasta a expozitiei, pentru ca starea de indoiala permanenta imi convine
personal de minune si imi hraneste âpractica artisticaâ. Ca atare, ar fi
nedrept si inutil sa caut, sa inventez o linie sau ceva coerent in alegerile
facute. E important de mentionat ca nu am ales lucrari definite, ci propuneri
de proiecte care urmau sa fie realizate, in a caror productie nu a trebuit si
nici nu am intentionat sa intervin, dar pe care, poate din deformatie
profesionala, mi le-am inchipuit asa cum le-as fi realizat eu.

Â

Andreea
CiobicaÂse autoflageleaza
prin desen, lucru care nu poate sa nu impresioneze. GrupulÂMixerÂporneste
de la un fenomen raspandit printre gospodinele din Romania, acela de a
impartasi si copia retete culinare â un fel deÂopen sourceÂrezultat
din motivatii pe care grupul Mixer leÂâcerceteazaâ in lucrarea lor,
adunand un bagaj de documente si marturii pe care le proceseaza prin ilustratii
care fetisizeaza ârecuzitaâ acestui fenomen, dar si prin identificarea lor cu
âsubiectulâ (prin scrierea unui propriu caiet de retete). Aceste metode trec
dincolo de o âcercetare sociologicaâ (asa cum ar numi-o marii curatori).

Â

Departe de a-i
ajuta pe cei marginalizati â unii din artisti fiind, dimpotriva, chiar
privilegiati pe scena artistica (Mihut Boscu KafchinÂa fost
selectat in Trienala de la Paris, iarÂAndrei DinuÂe un
scenograf de succes) â as putea spune ca alegerile au fost facute dupa criterii
diferite. Daca la unele lucrari selectia a tinut cont de criterii formale,
altele nu au nimic de-a face cu vreo istorie a artei (pe care, oricum, se pare
ca nimeni nu o cunoaste prea bine, ceea ce face ca ea sa fie reinventata acum
de galeristi, oameni de afaceri colectionari, comunisti, capitalisti, mnaci,
erstebanci, reviste de arta â pana si Biserica Ortodoxa are ceva de spus pe
acest subiect). Daca lucrarile lui Mihut au batut targurile Europei si poate
chiar pe cele americane, Andrei Dinu nu a mai expus ca artist, din cate stiu,
decat in cerc restrans. In ambele cazuri m-au atras absurdul si ironia:
Dumnezeu reprezentat ca glob de discoteca cu barba de Mos Craciun sau icoana in
care pustnicii se uita tamp la niste sandvisuri.

Â

Flaviu RogojanÂnu e convins daca e artist sau
curator (poate nu e niciuna nici alta), dar am interpretat aceasta ambivalenta
ca pe o reactie la valul de pictori care impanzesc strazile Clujului si Fabrica
de Pensule. El transforma un spatiu dedicat expozitiei, adica âsfintitâ,
intr-unul obisnuit, fara vreo functie specifica. Altfel spus, el merge exact
impotriva tendintei (de laudat) de a crea cat mai multe spatii de arta si nu
vad de ce nu ar avea acest drept. Iar pe cei care nu au chef sa vada expozitia
ii invitam sa foloseasca lucrareaÂDanielei Palimariu, lucrare care
s-a vrut a fi functionala, si sper ca ea sa aiba rolul unui spatiu de relaxare
si odihna (in unele birouri corporatiste dar si in spatiul expozitiei).

Â

Desi unele
lucrari incearca sa evite diverse trenduri si pot aluneca in capcana altora,
cred totusi ca ele au in comun incapacitatea de a repeta un exercitiu. Acest
fapt, care in gimnastica poate conduce la dezastru, poate fi benefic in campul
artei pentru ca ne face sa ne dam seama de imposibilitatea oricarei
profesionalizari, a oricarei sigurante date de un statut, titlu onorific,
diploma, certificat de autenticitate sau chiar autoconstientizare de sine ca artist.

Â

Dupa toata
aceasta experienta am ramas cu cel putin inca o intrebare, care se adauga
noianului meu de indoieli: avem oare nevoie de un titlu?â

Â

-----

Salonul de
proiecteÂsi-a inceput activitatea in 2011 si este o initiativa a Magdei
Radu si a Alexandrei Croitoru ce beneficiaza de sprijinul financiar si logistic
oferit de MNAC. Aceasta initiativa isi propune realizarea unor expozitii,
prezentari si dezbateri focalizate asupra artei contemporane din Romania,
punand productiile tinerilor artisti intr-un context generational mai larg.

Â

Salonul de
proiecte

Cladirea MNAC
Anexa, Calea Mosilor, nr. 62-68, etaj 2, Bucuresti

Program de
vizitare: miercuriÂâÂduminica, 10.00ÂâÂ18.00

Â

www.salonuldeproiecte.ro

www.facebook.com/salonuldeproiecte







_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro@nettime.org
http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/