sorana munteanu on Tue, 12 Aug 2008 09:02:27 +0200 (CEST)


[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]

[Nettime-ro] Raul Ciosici, Casa la mare, 13 aug, 19h, H'art





R A U L   C I O S I C I 

Casă
la mare

Vernisaj miercuri 13 august |
19h00

H'art Gallery 

Str. Mihai Eminescu nr.105-107

 

 

Prima intuiţie filosofică se petrece la malul
mării. Acolo depistezi concreteţea elementară a apei. E un elemnt fundamental,
singurul care ni se oferă imediat. Aerul, focul, pămîntul le deducem mai tîrziu
mediat. Apa, apoi nemărginitul (apeiron) devin, la marginea mării, de o
concreteţe palpabilă. Apa adevărată, amniotică, e sărată. Nu dulce. Eu n-am
fost prieten cu „marea” pînă acum un an. Sunt bucureştean, fiinţă urbană, peşte
de apă dulce într-un cuvînt. Pentru mine apa dulce era cea curată, în ea faci
abluţiuni, ea e cea care curăţă. Acum un an mi-am dat seama că lucrurile stau
altfel. Apa care te leapădă de impurităţi e sărată. Acolo e amnioza,
reîntoarcerea la origine. Şi sentimentul acesta de regăsire e unul care naşte
mirarea şi intuiţia fundamentului ontologic. 

Raul Ciosici are un demers artistic spiritualist. Meditează, nu fumează, nu
bea, găseşte că arta poate deveni un mod de cercetare filosofică. E născut în
România, însă a trăit mai mult în Germania. Acolo, spiritul germanic e mai
degrabă influenţat de „fascinaţia muntelui”. Muntele e moral, el te face de
stîncă, incoruptibil, te disciplinează, te obligă să te gîndeşti ce „trebuie să
faci” mai mult decît să te întrebi „ce este”. Oamenii de la munte sunt dincoace
de bine şi de rău, cinstiţi şi ordonaţi. Însă Raul Ciosici e cu un picior în
fiecare dintre aceste două lumi – una mediteraneeană şi cealaltă septentrională.


În desenele lui pe hîrtie manuală eu văd
icoana acestei situaţii bipolare. E vorba de o „casă la mare” -  însă trebuie spus că marea e deseori punctată
de un munte pe care se află locuirea propriu-zisă. E o încercare simbolică din
partea lui Raul de a-şi rezolva această trăire dublă în cele două moduri de
raportare existenţială. Casa e cîteodată la malul mării şi încearcă să facă
tranziţia între apă şi munte. Alteori ea este cocoţată pe un versant imersat
într-o singurătate insulară implauzibilă. Uneori casa e pusă la adăpostul unui
munte. Într-o singură lucrare nu vedem decît orizontul marin, fără nici un
relief. Această lucrare e finalul. E reîmpăcarea cu dilema iniţială. Raul
ajunge aici la capăt. Vivat!

 

Digresiunea
hermeneutică de mai sus n-are nicio legătură cu realitatea şi astfel trebuie
luată ad litteram. 

 

Dan Popescu   

 

 

Sorana
Munteanu

sorana@hartgallery.ro

 

H’ART GALLERY

Str. Mihai
Eminescu nr. 105-107 

t. 210 83 51 

f. 210 83 02

www.hartgallery.ro

 

Program galerie

Luni-Sambata 14.00-18.00


      
_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro@nettime.org
http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/